Gara Regală

Episod anterior

Biserica Olari

0:00 0:00

Următorul episod:

Casa Norocea

DESPRE EPISOD:

Text narat de: Ionuț Păduraru și Mădălina Niță

Prezentare: Radu Răducanu

Povestiri: Ruxandra Radu și Andra Șerban

Editare și mixaj: Maria Salomia

DESPRE OBIECTIV:

Linia Pitești - Curtea de Argeș, cuprinde pe traseu gări-tip reprezentative pentru stilul CFR. Din acestea însă, capătul de linie, Gara Regală prezintă o arhitectură aparte. Inaugurată la 1898, gara este realizată într-un stil neoromânesc original.

Vizitați în continuare pe traseu:

Casa Norocea

Tooltip

Locuri și povești

La atelierul de scriere creativă din cadrul Școlii de Vară Voice Your Place: Curtea de Argeș participanții au scris o serie de povești scurte în relație cu cele șase obiective de patrimoniu. Pentru cineva care le are aproape, locurile acestea pot însemna o mulțime de alte lucruri: acasă, familie, prietenie, copilărie, adolescență, școală. Poveștile sunt integrate în audio ghid sub forma unor fragmente care își propun să aducă mai aproape ascultătorul de viața comunității locale.

Un nou început

de Andra Șerban

Era sâmbătă dimineața, ora 8. La această oră, de obicei dormeam sau îmi venea să îmi arunc telefonul pe geam pentru că suna alarma, însă noaptea aceea fusese diferită. Mi-o petrecusem gândindu-mă la băiatul cu care obișnuiam să vorbesc, care îmi era mereu alături și care, din senin, dispăruse.

Dintr-o dată, m-am trezit singură pe banca din fața gării, gândindu-mă cu ce am greșit. Îmi îndepărtasem toți prietenii ca să petrec timp cu el, însă el a ales să plece fără explicații. Cu fiecare tren ce trecea, inima îmi bătea mai tare, gândindu-mă că s-a întors și vrea să mă vadă. Aici obișnuiam să ne petrecem serile.

În timp ce stăteam pe banca din fața gării, înconjurată de oameni și bagaje, am simțit o atingere pe umăr. M-am uitat în spate. Dar era doar un controlor care mă întreba dacă sunt bine.

Am decis să plec, să mă urc în primul tren și să mă eliberez. Înainte de plecare, am aruncat un ochi spre peron și am văzut două siluete. L-am recunoscut pe cel pentru care am plâns și pentru care voiam să renunț la orașul meu și la prieteni, și care ținea acum în brațe o altă fată.

Am primit răspunsul la toate întrebările mele. Acesta era sfârșitul, dar în același timp începutul.

Alte povești de la Gara Regală:

Fata care a plecat de Ruxandra Radu