Lumina slabă, acompaniată de muzica lentă, care vine de la pickup-ul din colțul sufrageriei, fac să pară că timpul stă pe loc.
Kora, o fată cu părul roșcat și ochi căprui se uita în gol, în timp ce Henry, un tip înalt și brunet, se uită fără să scoată un cuvânt cum o rază de lumină pătrunde pe fereastră și se izbește de fața fetei.
Henry se ridică de pe fotoliul vechi și se apropie de fata cu ochi căprui. Ține în mână o agendă.
- De ce te uiți în gol? întreabă el.
- Eu? răspunde ea cu o voce răgușită.
- Da, tu. Mai e cineva aici în afară de noi? spune el sarcastic.
Fata smulge brusc agenda din mâna băiatului.
- Este agenda mea! exclamă ea ușor schimbată la față.
- Știu. Pare a fi mai mult un jurnal, nu crezi? zice el cu voce calmă.
- E a mea, mai contează ce este?!
Ea strânge agenda atât de tare, încât mâinile i se albesc.
- Personajele din ea, zice el și se oprește el pentru un moment. Reprezintă pe cineva?
- Nu este problema ta ce scriu eu, izbucnește ea.
El își așază mâna pe umărul ei, iar fața ei furioasă se calmează.
- Alec, băiatul din agendă... este cineva pe care îl cunoști în realitate?
- Nu, răspunde ea sarcastică. Normal că știi cine este, nu te mai preface. Ce băiat a mai venit vreodată în casa bunicii mele?
- Deci, sunt special pentru tine?
Pickup-ul se oprește. El se apropie ușor de ea, până când fruntea lui o atinge pe a ei.
Ecranul de proiecție al cinematografului se întunecă, iar eu mă ridic și ies nedumerită din cinematograful de pe Strada Lipscani, care a rămas fără curent.